Aici şi acolo II

Pentru mine aceste întâlniri cu oamenii fac mai mult decât ar face o mie de vorbe, alungă stres, supărare sau nemulţumiri, mă fac să iau “vibe-ul”, cum îmi place mie să spun, să simt starea, sentimentul faţă de proiect de curatenie, cu echipament ted, din zonele respective, mă ajută enorm. Şi savurez fiecare moment, mă bucur de el şi îl trăiesc la intensitate maximă.
Tot în Timiş şi pe Valea Arieşului, oamenii ieşiseră la curăţenie, ministrul mediului a fost şi el prezent, arătându-şi susţinerea faţă de proiect. Multă bucurie în echipă că începem să fim vizibili :) .

E minunat să primesc e-mail-uri sau telefoane de la oameni care ne urmăresc, ne susţin, au încredere în mine şi colegii mei. Există şi e-mail-uri adresate mie în particular şi e totul tot mai înălţător :) . Mulţumesc, Andreea!

Weekend-ul trecut a fost pentru mine practic un trai pe un alt tărâm, deşi avea în el viaţa mea de zi cu zi! Mulţumită oamenilor minunaţi, am participat la un training de project management, care mi-a adus un cumul de informaţii extrem de necesare în contextul activităţilor actuale, mai multă claritate şi structurare în mintea mea. Totul datorită lui Codrin, un om incredibil, cu mare răbdare, multe cunoştinţe pe care le împarte cu dărnicie. Cu acest prilej, i-am cunoscut pe o parte dintre colegii din echipele locale.

Serile au fost magice datorită altor oameni minunati care au organizat un eveniment de nota 10 şi ne-au scos pe toţi în stradă. Nu credeam că pot fi atâţia oameni frumoşi în ţara asta. Artiştii şi-au prezentat fie creaţiile vestimentare, fie accesoriile unice, Iulian a adus o mică parte  şi a mai făcut câţiva paşi pentru viaţă pentru copiii care au nevoie.

Tot un must a fost şi punerea în practică a ideilor mele în materie de modă, realizate cu măiestrie de Andreea: fusta  a ieşit în lume şi a fost apreciată de toată lumea. Şi sper să mai facem multe până în septembrie!

Acum probabil se înţelege că dispar de pe aici cu multe motive. Aş vrea să apuc să le împărtăşesc în timp real.
Curând despre schimbare, întrebări, poteci de umblat,  “vie a la fenetre ou dans la rue”. Curând.

Aici şi acolo

M-am întors să scriu pe blog, tocmai când mi-am dat seama că mai sunt mai puţin de 100 de zile până la Ziua de Curăţenie Naţională pentru care lucrez cu sârg de mai mult timp. Da, doar atâtea zile mai sunt: stări ciudate, mixuri de idei şi gânduri: bucurie că vine “faimoasa şi aşteptata Ziua Z”, nelinişte că mai sunt lucruri de aranjat şi adus la forma perfectă. Dar sunt convinsă că se fac toate. Doar de-asta “fac parte din cel mai mare proiect de implicare socială din România!“. Deşi ieri mi-am dat seama că mai sunt doar 100 de zile, 30 de zile au trecut fără ca eu să mai las măcar două rânduri pe aici. Deşi ma gândeam la acest lucru în fiecare zi, nu reuşeam să opresc timpul în loc şi să se creeze “o buclă” în care eu să îmi găsesc locul şi să scriu aici. Faţă de dezamăgirea despre care vorbeam mai demult, acum parcă sunt mai blândă şi cu mine şi parcă şi mai mulţumită că timpul nu mai trece pe lângă mine. De când nu am mai scris, multe s-au întâmplat. Am fost alături de colegii mei în câteva judeţe din ţară, fie să lansăm proiectul (Călăraşi şi Teleorman), fie să vedem cum se desfăşoară acţiunea de curăţenie pilot din Argeş. În maşină, pe drum spre Piteşti, sunau telefoanele şi primeam veşti despre oamenii care ieşeau la curăţenie. Multă emoţie, extaz chiar. Încercam să configurez în minte ziua. Încă n-am curaj destul.

Despre inceputuri

Pentru mine, inceputurile sunt mereu presarate de stari oscilante, chiar paradoxale. Pe deoparte, inceputurile mi se par dragute, usoare, caci e perioada aceea de tatonare in care intrebi tot ce iti trece prin minte pentru a-l cunoaste pe cel cu care intri in contact, il scanezi, cauti, cercetezi cu ochii mintii si iscodesti cu puterea cuvantului pana obtii sau de cele mai multe ori, din fericire, atingi piscuri ale necunoscutului, ale nemaintalnitului si dorinta de a continua creste.

Inceputurile sunt de asemenea grele, pentru ca implica o adaptare oarecare, o pliere pe context, pe oamenii cu care intri pe contact, pe ce ti se ofera, modul in care stii sa primesti si la randul tau sa returnezi. Ca intr-un schimb de pase reusit, parca ar fi un curs euro banci perfect monetizat. Cand spun asta, nu subliniez necesitatea ipocriziei, privirilor de felina versata si a ranjetului ironic.

Nu, ci doar cautarea unui liant pe care sa se impleteasca ulterior, firesc, de la sine, o eventuala relatie: de iubire, de prietenie, camaraderie etc. Pe care dupa caz, o vrei mai ampla, mai profunda, de durata sau de cealalta parte, conjuncturala, simplista, de suprafata.

De putin timp, am cunoscut pe cineva. Mai degraba spus, am cam fortat aceasta intalnire. E drept, nu stiu de cate ori pana acum am permis cuiva sa stea sa imi numere nebunia batailor inimii, sa imi spuna direct, fara menajamente cate calorii ar trebui sa elimin sau cate am eliminat deja, cat de multa miscare ar trebui sa fac, pentru ca la finele zilei, sa imi spuna, cu o precizie aproape suparatoare, verdictul: nu sunt suficient de buna sa ma ridic… la nivelul pretentiilor si asteptarilor mele insami, in primul rand. E cu mine mereu si asa va fi de acum incolo. Si cred ca asa va fi mereu langa mine de acum incolo. Atata vreme cat ne vom putea suporta unul altuia nebuniile: eu ale preciziei lui sacaitoare, ale sigurantei similare unui ceas elvetian, el mie nesigurantele, ezitarile si incapacitatea din acest moment de a-i intelege tainele si tacerea usor criptica. Timpul insa aduce solutii si rezolvari. Asa tind sa cred ca va fi si pentru mine si el.

10.000…

…de imbratisari calduroase si de ganduri sincere pentru fiecare dintre cei care mi-au parcurs randurile scrise de aproape un an incoace, in care diverse stari m-au incercat si determinat sa ma confesez, sa povestesc, sa impartasesc din motive nenumarate: dorinta de a elimina furia, de a alunga tristetea, de a striga in gura mare victoriile, reusitele, momentele de fericire alaturi de oamenii dragi, implinirile “verzi”, exteriorizarea personalitatii mele din perspectiva lucrurilor care imi plac: melodii, filme, teatru, poezii, fotografii, locuri frumoase, oameni de la care invat ce e frumos.

Poate suna lacrimogen, dar pentru mine, persoana deloc mondena, “mediatizata” sau cunoscuta printre bloggeri, care descopera de scurta vreme halucinanta si mereu updatata lume a social media este o realizare, caci exista si feedback, fie si exprimat personal, si nu cuantificat in numar de comentarii. Sper la mai mult, sper la o continua imbunatatire, fidelizare din partea unora, descoperiri din partea altora. E o lume in care imi e drag sa ma retrag, “camera mea din ciberspatiu” dupa cum imi place sa alint blog-ul. Mai e putin si sarbatorim un an impreuna :) !
Pentru toate acestea, dar poate si mai mult de atat: MULTUMESC!